Între două lumi: mamă a doi copii și manager de grădiniță privată
Nu sunt expert în parenting.
Nu ofer rețete și nici adevăruri absolute.

Sunt, în schimb, o mamă care trăiește grădinița în fiecare zi — și din interior, și de pe hol, cu emoțiile unui părinte și cu responsabilitatea unui manager. Acest blog s-a născut exact din acest spațiu dintre două lumi. Grădinița este locul în care simt, zi de zi, presiunea de a menține prețuri cât mai accesibile, pentru ca educația privată să poată ajunge la cât mai multe familii. Trăiesc realitatea pieței, care nu ne scutește deloc: între bugete, costuri și nevoia de a păstra standarde reale de grădiniță, nu ne plictisim nicio zi. Este un echilibru fragil, permanent, care se construiește din decizii mici, asumate, luate zilnic.
Grădinița Kidz Academy – proiectul meu de suflet
Grădinița Kidz Academy este proiectul meu de suflet. Dar nu este singurul lucru care îmi ocupă timpul.
Pe lângă grădiniță, mai am un business care mă solicită full time. Adaug aici și „jobul” de mamă a doi copii — probabil cel mai solicitant și cel mai frumos dintre toate.
Am învățat foarte repede că, dacă vreau să le fac pe toate bine, trebuie să: deleg, să mă organizez, să fiu eficientă, și, mai ales, să pun limite clare.
Ziua mea de lucru este de luni până vineri, între 9 și 17. Acest program este bătut în cuie. În restul timpului sunt full time mom. Fără compromisuri. Fără „mai răspund la un mail”. Fără jumătăți de măsură. Nu „acum merg la manichiură”, nu „mai fac puțin sport”, nu „mai gătesc ceva rapid”, nu „mai fac ordine prin casă”. Toate aceste „treburi” sunt rezolvate de luni până vineri, între 9 și 17.
Există, desigur, și mici excepții: uneori trebuie să plec într-o delegație. Dar și aici m-am organizat astfel încât să plec dis-de-dimineață și să mă întorc seara. Iar când nu se poate… iau piticii și tot familionul cu mine.
Copiii mei – cei mai sinceri profesori
Copiii mei m-au învățat lucruri pe care niciun manual nu le-ar fi putut explica. M-au învățat ce înseamnă mucii aduși de la grădiniță,, emoțiile adaptării, fricile neexprimate, diferențele uriașe dintre copii, chiar dacă sunt crescuți în aceeași familie.
Băiețelul nostru ne-a arătat cât de importantă este oadaptare blândă. La începutul grădiniței, a fost nevoie de timp, de răbdare, de prezență. Așa s-a născut, în mod natural, programul de „ancoră” la Grădinița Kidz Academy. Ce înseamnă acest lucru? Fiecare mamă (sau părinte) are voie să stea la grupă atât cât simte nevoia. Permitem părinților să asiste ca participanți silențioși la activități, fără presiune și fără termen limită. Am avut părinți care au stat 3 luni la grupă, părinți care nu au stat deloc.
În cazul nostru, cu băiețelul am stat câteva săptămâni bune, până nu a mai plâns deloc. Ca să fiu sinceră până la capăt, cel puțin un an ne-am ferit să ne întâlnim pe coridoare. Pentru că, deși copiii se adaptează și ajung să meargă fără să mai plângă la grădiniță, în momentul în care ne vedea pe hol, ziua era, pur și simplu, compromisă. Cu fetița, în schimb, nu a fost nevoie să stăm nicio zi. Aceeași familie. Aceeași grădiniță. Copii complet diferiți.
Asta m-a învățat cât de maleabili trebuie să fim în lucrul cu copiii și cât de greșit este să aplicăm aceeași soluție tuturor. Este unul dintre acele detalii mici, dar extrem de importante, pe care le înțelegi cu adevărat doar atunci când le trăiești — atât ca părinte, cât și ca om care lucrează zi de zi cu adaptarea copiilor.
Mamă anxioasă, manager responsabil
Sunt genul de mamă care își face griji din orice. Și știu foarte bine că nu sunt singura. Tocmai de aceea, ca manager de grădiniță, îmi dau silința să ofer transparență completă părinților. Perspectiva de mamă m-a învîțat sî dau părinților acces în grădiniță oricând, la orice oră, fără să anunțe în prealabil. Singura condiție este să nu perturbe actul educațional sau rutina zilnică — avem, totuși, o responsabilitate față de copiii pe care îi creștem zi de zi. Transparența nu elimină toate grijile, dar vreau să cred că le face mai ușor de dus.
De unde vin și cum a început totul
Sunt absolventă a Liceului Pedagogic din Sibiu. Provin dintr-o familie de profesori și învățători. Educația a fost mereu parte din viața mea. La început de carieră, însă, nu am mers pe urmele părinților și bunicilor. Mi-am creat propriul drum. Am plecat în Canada, unde am studiat științe economice, domeniu în care am profesat și profesez în continuare. După mai bine de o decadă am simțit că e momentul să mă întorc acasă. Așa s-a născut ideea grădiniței.
Mi-am dorit să creez o instituție la standard înalt, în care calitatea să fie reală, nu doar declarativă. La momentul respectiv nu aveam copii. În procesul de construire l-am cunoscut pe partenerul meu de viață, care mi s-a alăturat în proiect. Împreună am finalizat și am construit ceea ce este astăzi Grădinița Kidz Academy.
De ce acest blog?
Acest blog nu este despre a da sfaturi de parenting. Este despre a oferi informații din culise – este despre transparențăm despre realitate, desore nuanțe.
O grădiniță privată nu este un drum spre îmbogățire. Departe de asta. Este un proiect construit din pasiune, responsabilitate și asumare. Meseria de educator, de profesor sau de manager de grădiniță se face pentru că îți pasă, nu pentru câștiguri rapide.
Atunci când spunem unui părinte „nu se poate”, nu este din rea voință. Este din perspectiva imaginii de ansamblu — o imagine pe care, din rolul de părinte, este firesc să nu o vezi. Nici eu nu aș vedea-o dacă aș fi doar mamă.
Pentru mine, din rolul de mamă, copiii mei sunt cei mai importanți din lume. Din rolul de manager, însă, toți copiii trebuie tratați cu aceeași grijă, echitate și responsabilitate.
Când decidem, de exemplu, ca un copil care nu se simte bine să rămână acasă, nu o facem pentru că ne dorim mai puțini copii la grădiniță. O facem pentru a proteja grupul, pentru a avea grijă de sănătatea tuturor și pentru a menține un mediu sigur pentru fiecare copil în parte.
Pentru că între teorie și practică există o lume întreagă.
Iar eu trăiesc exact acolo, zi de zi.


