Înapoi

Am citit… și nu pot decât să fiu de acord

Învățătoare zâmbitoare la clasă

Am citit zilele acestea că tot mai multe țări încep să renunțe la ecrane și la predarea excesiv digitalizată în școli și se întorc la lucruri simple: cărți, scris de mână, creion și hârtie.

Și, sincer, nu pot decât să aprob această direcție. Nu din nostalgie. Nu din refuzul progresului. Ci din experiență – atât ca mamă, cât și ca fondatoare de grădiniță.

Un pas bun, la momentul potrivit

Ca mamă, îmi doresc ca ai mei copii să știe să folosească tehnologia. Să știe să lucreze cu un calculator, să se descurce într-o lume digitală, să nu fie depășiți de timp.

Dar până acolo este cale lungă. Și, mai ales, sunt alte lucruri care trebuie construite primele. Un copil nu are nevoie de ecran ca să învețe să fie copil.

Are nevoie de: atenție, muuuultă atenție și răbdare, concentrare, coordonare, limbaj, relație, emoție.

Copii implicați în activități educaționale

Toate acestea se dezvoltă mult mai firesc prin experiențe reale, nu virtuale.

Scrisul de mână, jocul și prezența reală

Scrisul de mână nu este doar despre litere frumoase. Este despre: coordonare fină, legătura mână–creier, răbdare, structură, ritm.

Cititul dintr-o carte nu este doar despre a parcurge o poveste. Este despre: atenție susținută, imaginație, capacitatea de a sta cu tine și cu gândurile tale. Iar jocul – atât de subestimat uneori – este, de fapt, baza dezvoltării emoționale și cognitive.

Eu, ca mamă

Îmi doresc ca ai mei copii să știe să folosească tehnologia, dar nu vreau ca ea să le fie „prima limbă”. Nu vreau ca ecranul să le înlocuiască joaca, conversația, plictiseala sau creativitatea.

Copii jucându-se afară

Calculatorul va veni. Tableta va veni. Telefonul va veni. Dar înainte de toate, vreau să aibă rădăcini.

Eu, ca fondatoare de grădiniță

La grădiniță, susținem și încurajăm această direcție: mai puține ecrane, mai mult contact real cu lumea. Copiii au nevoie să: atingă, construiască, greșească, repete, să se murdărească – mai ales să se murdărească, să deseneze, să scrie, să stea unii lângă alții, să se îmbrățișeze și să fie îmbrățișați.

Nu pentru că „așa era pe vremuri”, ci pentru că așa se dezvoltă sănătos un copil mic. Cred că digitalizarea forțată, prea devreme, sare peste etape esențiale. Iar etapele sărite se recuperează greu mai târziu.

Tehnologia este un instrument, nu o bază

Nu sunt împotriva tehnologiei. Sunt pentru folosirea ei calculată, la momentul potrivit. Cred că un copil care știe să se concentreze, să asculte, să aibă răbdare, să comunice și să relaționeze, va învăța foarte ușor să folosească un calculator.

Copil concentrat pe o activitate manuală

Dar un copil care știe doar să navigheze pe un ecran, fără aceste baze, va avea dificultăți reale – chiar și într-o lume digitală.

Faptul că tot mai multe țări își regândesc abordarea și se întorc la educația clasică, adaptată vremurilor, mi se pare un semn de maturitate, nu de regres. Este un pas bun. Un pas necesar. Un pas care pune copilul, nu tehnologia, în centru.

Pentru că înainte de a fi „utilizatori de tehnologie”, copiii trebuie să fie… COPII.

Vrei să povestim mai multe despre educația copilului tău?

Contactează-ne la Kidz Academy